Cum alegi un videointerfon de casă: 2 fire, IP cu PoE sau Wi-Fi

Răspunsul rapid

• Videointerfonul de casă se alege după cablul care ajunge deja la poartă. Toate cele trei tehnologii îți dau imagine, vorbire și deschidere de pe telefon; diferă prin ce trebuie săpat în curte.
• Ai doar două fire vechi (sonerie, cablu telefonic, o pereche liberă de alarmă): sistem pe 2 fire. Duce pe aceleași două conductoare și alimentarea, și datele, deci refolosești cablajul existent.
• Ai cablu de rețea tras la poartă sau șanțul e oricum deschis: sistem IP cu PoE. PoE (Power over Ethernet) înseamnă că un singur cablu duce și curentul, și datele, iar postul exterior devine un echipament de rețea ca oricare altul.
• Nu se poate trage nimic: sonerie Wi-Fi cu baterie, cu limitele ei: apel întârziat cu câteva secunde, autonomie mult mai mică iarna, comanda yalei doar printr-un modul separat. Peste 20 sau 30 de metri de router, prin garduri și pereți groși, semnalul devine limita.
• Indiferent de sistem, yala nu se alimentează din postul exterior: releul postului comandă, curentul vine dintr-o sursă dedicată.

Ce ai tras până la poartă decide sistemul

Videointerfonul se alege după cablul care ajunge la stâlpul porții: două fire de cupru înseamnă sistem pe 2 fire, un cablu de rețea înseamnă IP cu PoE, lipsa oricărui cablu înseamnă sonerie Wi-Fi cu baterie.

Regula de decizie: dacă poți trage un cablu de rețea până la stâlpul porții fără să distrugi curtea, mergi pe IP cu PoE. Dacă nu poți, sistemul pe 2 fire îți dă aproape aceleași funcții. Kiturile complete pentru ambele variante sunt în categoria de interfoane și videointerfoane.

Sistemele pe 2 fire: cum salvează o renovare

Sistemul pe 2 fire e alegerea corectă într-o casă deja finisată, fiindcă duce pe aceleași două conductoare și alimentarea, și imaginea. Complexitatea stă într-un distribuitor montat pe șină DIN în tabloul electric, care pune pe cele două fire o tensiune continuă pentru alimentarea posturilor și modulează peste ea fluxul de date în ambele sensuri: imagine, sunet, comenzi de deschidere. La poartă și în casă, aparatele se leagă la două borne cu șurub: asta e toată schema de legare a unui interfon pe 2 fire.

Avantajul practic e că firul existent nu trebuie să fie special: merge un cablu de sonerie, o pereche dintr-un cablu telefonic vechi sau una liberă dintr-un cablu de alarmă. La multe sisteme cele două fire nu au polaritate, ceea ce iartă o legătură inversată, dar verifică în manual.

Ce contează la cablul vechi:

• Conductor de cupru, nu aluminiu sau cupru placat, care se oxidează și cedează în câțiva ani.
• Secțiune decentă. Cu fire subțiri pe distanță mare, tensiunea ajunge prea scăzută la poartă, iar imaginea dispare când pornește iluminatorul cu infraroșu.
• Un traseu continuu, fără înnădiri sub pavaj, sursa clasică de defecte intermitente.
• Distanța maximă din manualul kitului. Producătorii dau limite diferite pe ramură și pe magistrală, după secțiune; cifra ta e cea din documentație, nu una de pe forum.

E și răspunsul corect când înlocuiești un interfon audio vechi: refolosești firele deja trase prin perete și primești imagine, ecran tactil și apel pe telefon prin modulul Wi-Fi al monitorului.

Sistemele IP cu PoE: ce cer și ce câștigi

Sistemul IP cu PoE e alegerea corectă când poți trage un cablu de rețea până la poartă: dă cea mai bună imagine și un singur cablu pentru date și curent. Postul exterior și monitorul sunt echipamente de rețea cu adresă proprie, alimentate prin PoE, de regulă în standardul 802.3af, care asigură în jur de 13 W la capătul dispozitivului. Un post exterior consumă mult mai puțin; problema apare când pui pe același switch și camerele de exterior, cu iluminatoarele lor. Dimensionarea bugetului de putere e în ghidul despre switch-uri PoE af, at și bt.

Câștigi imagine mai bună, un singur tip de cablu în toată casa și posibilitatea de a înregistra postul exterior pe recorder: multe posturi IP expun un flux RTSP (protocolul standard prin care un recorder de rețea preia imaginea de la o cameră) și se adaugă în NVR ca un canal obișnuit. Nu e o garanție, fiindcă unele modele nu expun fluxul sau îl expun doar către recorderul aceluiași producător, deci cere confirmarea în fișa tehnică. Alegerea recorderului și a discului e în ghidul despre DVR, NVR și hard diskul potrivit.

Două condiții tehnice nu sunt negociabile. Prima: cablu din cupru masiv, niciodată din aluminiu cuprat, a cărui rezistență mai mare strică alimentarea prin PoE la distanță. A doua: manta pentru exterior, rezistentă la ultraviolete, dacă traseul iese din casă. Diferențele dintre categorii și dintre variantele ecranate sunt în ghidul despre cablu de rețea Cat5e, Cat6 și Cat7, iar gama e în categoria de cabluri de rețelistică.

Un detaliu care se uită des: rezervă adresele IP ale postului și ale monitorului în router, pe baza adresei MAC. Altfel, după o pană de curent, routerul le poate da altui aparat, iar apelul video pică fără motiv vizibil.

Soneriile Wi-Fi cu baterie: unde merg și unde nu

O sonerie Wi-Fi cu baterie e potrivită la ușa unui apartament sau la o ușă aflată la câțiva metri de router, nu la o poartă de curte aflată la 20 sau 30 de metri de casă. La poartă se lovește de trei limite fizice.

Latența de trezire. Ca să nu consume bateria, aparatul stă în hibernare adâncă. La apăsarea butonului trebuie să pornească procesorul, să se reasocieze la rețea și să ajungă la serverul aplicației; abia apoi pleacă notificarea. Trec câteva secunde bune, uneori mai mult decât are răbdare un curier.

Semnalul la 20 sau 30 de metri de casă. Banda de 2,4 GHz traversează prost pereții exteriori groși și geamurile cu peliculă metalizată, iar un post montat într-un decupaj dintr-un stâlp metalic e parțial ecranat. Simptomele sunt cele de la camerele wireless: imagine blocată, apeluri ratate, reconectări. Problema semnalului slab la distanță, pe partea de supraveghere, e tratată în ghidul despre camere de exterior pe Wi-Fi sau pe PoE.

Bateria iarna. La temperaturi negative capacitatea utilizabilă a unui acumulator litiu-ion scade sensibil, iar încărcarea sub zero grade e de evitat, fiindcă îmbătrânește celula. Un aparat care vara cere reîncărcare la câteva luni poate ajunge iarna la câteva săptămâni, iar demontarea lui de pe stâlp în ianuarie e exact corvoada pentru care nu ai cumpărat sistemul.

Mai e comanda yalei: un post cablat are releu propriu, cu contacte la borne, o sonerie pe baterie de regulă nu, deci deschiderea porții cere un releu separat, cu alimentarea și aplicația lui. Ce poate un asemenea releu e în ghidul despre prize smart, relee Wi-Fi și senzori.

Yala: cine ține poarta închisă când nu e curent

La o poartă de curte se pune o yală electrică cu impuls, tip fail-secure, care rămâne încuiată când se ia curentul, nu un electromagnet de reținere, care eliberează poarta. În magazine, termenul „yală electromagnetică" acoperă ambele aparate, deși se leagă diferit și se comportă invers la pană de curent; confuzia dintre ele e cea mai costisitoare greșeală de proiectare.

Yala electrică cu impuls, tip fail-secure. Fără curent, zăvorul stă blocat mecanic; un impuls scurt de 12 V eliberează limba. Se leagă pe contactele COM și NO, adică pe contactul care se închide la comandă. Asta vrei la o poartă de curte: dacă se ia curentul, poarta rămâne încuiată.

Electromagnetul de reținere, tip fail-safe. E o placă magnetică ce ține poarta lipită cât timp e alimentată; la întreruperea curentului, poarta se eliberează. Se leagă pe COM și NC. Are sens la uși de evacuare, unde reglementările de siguranță la incendiu cer în general deblocare automată la dispariția tensiunii, dar la poarta unei case înseamnă o poartă care se deschide singură la prima pană.

Două detalii se văd doar la utilizare. Memoria mecanică lasă yala deblocată după impuls, până când poarta e efectiv împinsă; fără ea, vizitatorul trebuie să împingă exact în secunda în care apeși tu butonul. Iar poarta auto nu se comandă la fel: majoritatea posturilor au două relee, al doilea trimițând un contact uscat, adică un contact fără tensiune proprie, spre borna de comandă a automatizării, care are propria sursă. Accesoriile de comandă sunt în categoria de control acces și accesorii.

Sursa yalei și dioda: cele două greșeli care ard postul exterior

Yala se alimentează dintr-o sursă de 12 V dedicată, iar peste bobina ei se montează o diodă: releul postului exterior doar comandă, nu alimentează. Multe posturi exterioare au o ieșire marcată 12 V, dimensionată de regulă pentru sute de miliamperi, cât să alimenteze un releu auxiliar. O yală cu impuls trage la acționare de la circa 0,3 A până la peste 1 A, cu un vârf și mai mare la pornire; valoarea ta e pe fișa yalei, nu pe cea a interfonului. Legată direct acolo, tensiunea se prăbușește la fiecare apăsare, postul se resetează în mijlocul apelului, iar în timp circuitul care comandă releul cedează. De aceea releul postului rămâne doar un întrerupător între sursa dedicată și yală.

A doua protecție e dioda de descărcare. Bobina yalei e o sarcină inductivă: când releul întrerupe curentul, câmpul magnetic care se prăbușește generează o supratensiune inversă de ordinul sutelor de volți, care erodează contactele. O diodă redresoare obișnuită, montată în antiparalel peste bobină, cu catodul spre plus, scurtcircuitează vârful. Valabil la yale de curent continuu; la o bobină de curent alternativ se folosește un grup RC sau un varistor. Unele yale au protecția inclusă, scrie în manual.

Cât cablu suportă yala fără să rămână fără forță

Căderea de tensiune pe cablul yalei trebuie ținută sub circa 1 volt, altfel zăvorul care merge în atelier nu mai are forță la poartă. Se calculează exact, cu 0,0172 rezistivitatea cuprului și înmulțirea cu 2 pentru drumul dus-întors:

Cădere (V) = 2 x lungime (m) x 0,0172 / secțiune (mm²) x curent (A)

Un exemplu la o yală de 1 A montată la 20 de metri de sursă:

Ține căderea sub circa 1 V, deci trage un cablu de alimentare separat pentru yală, de minimum 2 x 1 mm². Dacă la poartă ajunge oricum curent pentru motorul porții, mută sursa de 12 V într-o doză etanșă lângă poartă și scurtează traseul de curent continuu la câțiva metri.

Postul exterior: etanșeitate, rezistență la lovituri și înălțimea de montaj

Postul exterior se alege minimum IP65 și IK08 și se montează cu centrul lentilei la 1,45 până la 1,55 m de la sol. Trei rubrici din fișa tehnică decid dacă rezistă.

• Gradul IP, protecția la praf și apă: IP65 înseamnă etanș la praf și rezistent la jeturi din orice direcție, IP66 rezistă la jeturi puternice. Afară, IP65 e minimul.
• Clasa IK, rezistența la impact: IK08 corespunde unui impact de 5 jouli, IK09 la 10 jouli, IK10 la 20 de jouli. La un post accesibil de pe trotuar, o carcasă metalică IK08 sau mai bună nu e lux.
• Intervalul de temperatură de funcționare, plus un parasolar peste cameră, ca ploaia să nu se prelingă pe lentilă.

Unghiul camerei contează mai mult decât rezoluția: sub 90 de grade pe orizontală vezi doar pieptul vizitatorului dacă nu stă exact în față, iar un copil nu apare deloc în cadru. Caută 120 de grade sau mai mult.

Înălțimea de montaj e greșeala clasică: postul ajunge la înălțimea ochilor instalatorului, pe la 1,75 m, și în cadru intră creștetele. Centrul lentilei se pune la 1,45 până la 1,55 m de la cota trotuarului finisat, ca să încapă și copiii, și adulții înalți, și coletul lăsat lângă stâlp.

La montaj, etanșează carcasa cu silicon doar pe latura de sus și pe cele două laturi verticale; latura de jos rămâne liberă, ca să iasă condensul. Din același motiv se astupă capătul tubului prin care intră cablul, altfel aerul cald și umed din pământ urcă în carcasa rece.

Traseul prin curte: tub, înnădiri și distanța față de 230 V

Cablul spre poartă se trage în tub de protecție, fără înnădiri sub pământ și la cel puțin 20 de centimetri de orice cablu de 230 V. Partea îngropată nu se mai repară ușor.

• Tub de protecție pe tot traseul, cu o sfoară de tragere lăsată pentru viitor, și fără înnădiri sub pământ: legăturile se fac în doze accesibile, la capete.
• Separare față de 230 V. Nu băga cablul de semnal în același tub cu alimentarea motorului de poartă sau cu iluminatul din grădină; ține cel puțin 20 de centimetri între trasee, altfel pornirile motorului induc zgomot în imagine și în audio.
• Mufa RJ45 se sertizează la capăt, după tragerea prin tub, cu manșonul de etanșare din pachet. Ordinea firelor e în ghidul despre mufarea RJ45 după T568A sau T568B.

Mai multe monitoare, mai multe familii pe aceeași poartă

Sistemele cablate, și cele pe 2 fire, și cele IP, acceptă mai multe posturi de interior pe același post exterior, tipic patru până la șase, cu numărul exact în manualul kitului. Toate sună simultan, iar între ele poți vorbi ca la un interfon intern, util într-o casă cu parter și etaj.

Pentru două locuințe pe aceeași poartă soluția nu e un al doilea sistem, ci un post exterior modular cu mai multe butoane de apel, fiecare chemând monitorul lui. Tot modular se adaugă o tastatură pentru coduri PIN sau un cititor de cartele.

O precizare despre cartele: brelocurile pe 125 kHz se copiază în câteva secunde la orice atelier de chei, iar cartelele pe 13,56 MHz din generația veche, de tip Mifare Classic, au criptarea spartă de ani buni. Dacă accesul cu cartelă e o măsură de securitate reală, nu doar o comoditate, cere un cititor pentru cartele din generația actuală, de tip DESFire.

Deschiderea de pe telefon: ce trebuie să aibă sistemul

Deschiderea porții de pe telefon cere fie un sistem IP, fie unul pe 2 fire cu monitor interior dotat cu Wi-Fi, plus internet în casă. Apelul pleacă prin serverul aplicației producătorului către telefoanele din familie, iar din aplicație vezi vizitatorul, vorbești și acționezi releul yalei, fără adresă IP publică. Procedura de adăugare, codul de verificare și ce faci când aparatul rămâne „offline" sunt în ghidul despre conectarea sistemului pe telefon cu Hik-Connect și DMSS.

Dacă pică internetul, sistemul cablat funcționează local: soneria sună în casă, vezi imaginea pe monitor și deschizi de pe el, se pierde doar apelul pe telefon. Dacă pică curentul, nu funcționează nimic, iar o yală fail-secure ține poarta încuiată, deci intri cu cheia; pentru continuitate, alimentează sursa videointerfonului și routerul dintr-un UPS mic, fiindcă ansamblul consumă doar câteva zeci de wați.

Checklist înainte de comandă

1. Ce cablu ajunge fizic la poartă și în ce stare e. Aici se decide tehnologia.
2. Distanța reală de la tablou la poartă, comparată cu limita din manualul kitului.
3. Tipul yalei: cu impuls, care ține poarta încuiată la pană, sau electromagnet, care o eliberează. Plus memorie mecanică.
4. Sursă separată pentru yală, cablu de alimentare propriu și diodă pe bobină, prevăzute din deviz.
5. Gradul IP, clasa IK și unghiul camerei la postul exterior, plus parasolar.
6. Câte monitoare vrei acum și câte ai putea adăuga, plus al doilea buton de apel dacă e cazul.
7. Fluxul video spre recorder, confirmat în fișa tehnică, dacă vrei înregistrare continuă de la poartă.

Greșelile care se plătesc

• Yala alimentată din ieșirea auxiliară a postului exterior. Postul se resetează la fiecare deschidere, apoi cedează definitiv.
• Yala alimentată printr-o singură pereche din cablul de rețea. Firele sunt prea subțiri, tensiunea se pierde pe drum, zăvorul nu are forță.
• Cablu din aluminiu cuprat sau cu manta de interior, tras prin curte: cade alimentarea prin PoE, iar mantaua crapă la soare.
• Cablul de semnal în același tub cu alimentarea motorului porții, deci zgomot în imagine și audio la fiecare pornire.
• Postul montat la 1,75 m, cu care filmezi frizuri, nu fețe. Și siliconarea completă a carcasei, care ține condensul captiv.
• Sonerie Wi-Fi cu baterie pe stâlp metalic, la 25 de metri de router: semnal slab, apeluri ratate, baterie descărcată iarna.

Pe scurt

• Sistemul se alege după cablul existent: două fire vechi înseamnă sistem pe 2 fire, cablu de rețea înseamnă IP cu PoE, lipsa oricărui cablu împinge spre Wi-Fi cu baterie.
• Sistemul pe 2 fire refolosește cablul vechi și oferă aceleași funcții de bază, inclusiv apelul pe telefon prin monitorul cu Wi-Fi; cel IP cere cupru masiv cu manta de exterior, switch PoE cu buget calculat și adrese rezervate în router, dar dă cea mai bună imagine și se poate integra cu recorderul.
• Soneria Wi-Fi cu baterie e potrivită la ușa unui apartament: la poartă are latență de câteva secunde, semnal slab prin metal și beton, autonomie redusă iarna.
• Yala cu impuls ține poarta încuiată la pană de curent și se leagă pe COM și NO; electromagnetul de reținere o eliberează și se leagă pe COM și NC.
• Yala are nevoie de sursă proprie de 12 V, de diodă pe bobină și de cablu de alimentare de cel puțin 2 x 1 mm².
• Postul exterior se montează cu centrul lentilei la 1,45 până la 1,55 m, cu parasolar și cu silicon doar sus și lateral.