Montarea mufei F pe cablul TV: înfiletată sau cu compresie

Răspunsul rapid

• Regula care decide dacă ai semnal: la montarea mufei F pe cablul TV, niciun fir din tresă (împletitura de sârmă a ecranului) și nicio fâșie de folie nu au voie să atingă firul central. O singură sârmă rătăcită pune cablul în scurtcircuit: televizorul pierde canalele, iar receptorul de satelit intră în protecție.

• Cotele uzuale la cablul RG6: scoți mantaua pe circa 12 mm, întorci toată tresa peste manta, fără s-o tai, și lași 6 mm de dielectric (izolația din jurul firului) cu folie și 6 mm de fir gol. Montezi mufa până când dielectricul ajunge la fundul ei, iar firul iese cu 1-2 mm peste marginea piuliței.

• Înfiletată sau cu compresie: în casă, pe un cablu fix, ajunge o mufă înfiletată făcută pentru diametrul exact al cablului. La antenă, la LNB (convertorul de pe brațul parabolei) și oriunde bate ploaia pui o mufă cu compresie, care strânge uniform și are garnituri.

• Cablul: RG6, de circa 7 mm, pentru antenă, cablu TV și satelit. RG59 pierde cu aproximativ un sfert mai mult și nu se potrivește cu mufele de RG6.

• Spliterul împarte semnalul: unul cu două ieșiri pierde circa 4 dB (decibeli) pe fiecare, iar unul cu patru pierde 7-8 dB, adică pe fiecare ieșire ajunge cel mult o cincime din semnal. Alegi un spliter cu atâtea ieșiri câte televizoare ai, apoi verifici calitatea semnalului în meniul televizorului.

Ce mufă pui pe cablul TV: înfiletată, cu compresie sau sertizată

Mufa F, conectorul cu filet al cablului TV, se alege după loc. Pe un cablu fix din casă ajunge varianta înfiletată, potrivită diametrului, iar la exterior și acolo unde se trage de cablu alegi varianta cu compresie și garnituri.

Mufa înfiletată se înșurubează pe cablu: filetul ei interior intră direct în manta, iar tubul metalic din față alunecă pe sub ea. Nu cere sculă, dar trebuie să fie făcută pentru diametrul cablului tău: se vând variante pentru mantale de 5 mm, 6,8 mm sau 7 mm. Una prea largă se învârte în gol și nu apasă tresa. Nu are garnituri, deci pe o fațadă apa intră pe lângă manta și oxidează ecranul.

Mufa cu compresie pornește de la aceeași dezizolare, apoi cleștele împinge manșonul din spate în corpul ei. Tresa e strânsă uniform, mufa nu mai iese decât tăind cablul, iar garniturile o fac bună pentru exterior. O alegi pentru cablul exact (RG6, RG6 cu ecran cvadruplu sau RG59), cu un clește care acceptă lungimea ei; pentru două-trei capete există și variante care se strâng prin rotirea corpului, fără clește. Sertizarea hexagonală nu strânge la fel pe tot conturul și cere la exterior manșon de etanșare; în instalațiile noi, compresia i-a luat aproape complet locul.

La exterior mai lași o buclă de cablu sub mufă, ca apa să se scurgă înainte de filet, și acoperi îmbinarea cu un manșon de cauciuc sau cu bandă autovulcanizantă. Antena sau parabola de pe acoperiș ține și de protecția la trăsnet: standardul EN 60728-11 tratează legarea la pământ a acestor instalații, iar lucrarea o face un electrician.

Ce găsești sub manta și ce înseamnă pentru montaj

Firul central ține loc de pin: mufa F nu are contact propriu, deci firul trebuie să fie drept, întreg și tăiat curat. E din cupru sau din oțel cuprat, iar un magnet îți spune care e, fiindcă se prinde doar de oțel. La frecvențele TV curentul circulă prin câțiva microni de la suprafață (efectul pelicular), așa că stratul de cupru ajunge pentru semnal. Tocmai de aceea nu răzui firul cu lama: poți da jos stratul de cupru prin care trece semnalul, iar oțelul descoperit ruginește. La satelit, pe același fir urcă spre LNB și tensiunea de alimentare, iar pe trasee lungi firul integral din cupru pierde mai puțin din ea.

Dielectricul, din spumă de polietilenă, ține firul în centru, iar raportul dintre diametrul lui și al firului dă impedanța de 75 de ohmi. Strivit de o capsă sau de o îndoitură strânsă, schimbă local impedanța și o parte din semnal se întoarce spre sursă, așa că pe perete folosești cleme și bride pe diametrul cablului.

Ecranul are o folie de aluminiu lipită pe dielectric și, peste ea, tresa. Folia rămâne pe porțiunea pe care intră mufa. Tresa se întoarce toată peste manta și nu se taie: pe ea apasă corpul mufei, iar firele scurte ale unei trese tăiate pot ajunge la firul central. Pe canalele digitale, DVB-T2 la antenă și DVB-C pe cablu, un ecran compromis nu dă purici, ca la televiziunea analogică, ci pătrățele sau lipsă de semnal. La ecranul cvadruplu (folie, tresă, folie, tresă) iei o mufă marcată pentru acest tip și îi urmezi instrucțiunile. Unele cer ambele trese întoarse, cu folia dintre ele tăiată, altele cer tresa exterioară tăiată împreună cu folia de sub ea.

Mantaua e din PVC la cablurile de interior și de obicei din polietilenă neagră, rezistentă la ultraviolete, la cele de exterior.

Cum se pune mufa F pe cablul TV, pas cu pas

Mufa F se pune pe cablul TV în șapte pași: tai capătul drept, scoți circa 12 mm de manta, întorci tresa și tai 6 mm de dielectric. Apoi împingi mufa până la fund, verifici că firul iese 1-2 mm și o strângi pe port. Sunt cotele uzuale pentru RG6; dacă ambalajul mufei indică altele, le urmezi pe acelea.

Îți ajung un cutter cu lamă nouă și un clește de tăiat lateral (sfic), din sculele de mână sau din gama de clești și patenți. Un dezizolator coaxial cu două lame face ambele trepte din câteva rotiri și merită când ai zeci de capete. Cleștele de sertizat pentru mufele de rețea nu îți folosește la cablul coaxial; locul lui e la mufarea cablului RJ45.

Dacă pe cablu vine tensiune de la un receptor de satelit sau de la un televizor care alimentează o antenă activă, oprește aparatul: la înfiletare, firul poate atinge o clipă corpul mufei.

1. Taie capătul drept. Dacă cleștele l-a turtit, rotunjește-l între degete, fiindcă un dielectric ovalizat nu mai intră corect în mufă.

2. Crestează mantaua de jur împrejur la circa 12 mm de capăt, doar cât treci prin plastic, apoi îndoaie cablul de câteva ori în dreptul tăieturii și trage bucata afară.

3. Întoarce tresa peste manta, până la ultimul fir, fără să tai din ea, cu folia lăsată pe dielectric. Privește capătul la lumină puternică: nicio sârmă nu mai stă îndreptată spre față.

4. Taie dielectricul la circa 6 mm de capăt și scoate-l. Oprește lama când simți firul, pentru că o crestătură îl rupe la prima îndoire. Taie fâșiile de folie ridicate, iar resturile de adeziv le dai jos cu unghia, nu cu lama.

5. Împinge mufa pe cablu, cu tubul metalic peste folie și pe sub manta, până când dielectricul ajunge la nivelul fundului din interiorul piuliței. Mufa înfiletată o rotești până acolo, iar pe cea cu compresie o pui acum în clește și strângi până la opritor.

6. Verifică firul central: trebuie să depășească marginea piuliței cu 1-2 mm. Dacă iese mai mult de circa 3 mm, îl scurtezi drept; dacă a rămas înăuntru, refaci capătul.

7. Strânge mufa pe port ferm, cu mâna, iar la exterior încă puțin cu o cheie de 11 mm, fără să forțezi. O piuliță lejeră întrerupe din când în când contactul ecranului, iar patentul strică filetul portului.

Mufa clasică de antenă (IEC) și adaptorul F

Mufa IEC, cilindrică și fără filet, descrisă în standardul IEC 61169-2, se împinge în intrarea de antenă sau de cablu a televizorului și în prizele TV de perete. Are variantă tată, cu pin, și mamă, cu locaș, iar în televizor intră de regulă capătul tată. Mufa F o găsești la LNB, la receptoarele de satelit, la modemurile de cablu, la splitere și la intrarea de satelit a televizorului.

Un televizor cu tuner DVB-S2, standardul digital pentru satelit, are de regulă ambele tipuri: IEC pentru antenă și cablu, F pentru LNB. Dacă ai parabolă și alegi dintre televizoare, caută DVB-S2 pe fișă; fără el, semnalul de satelit trece obligatoriu printr-un receptor separat.

La mufa IEC din plastic, cu șurub, treci întâi capacul pe cablu, fiindcă după aceea nu mai intră. Tresa întoarsă se prinde sub clema metalică strânsă cu un patent, firul central intră în pin și se fixează cu șurubelul, iar înainte să închizi capacul verifici că nicio sârmă nu ajunge la pin. Mai solidă e o mufă F pe cablu plus un adaptor metalic de la F mamă la IEC tată sau mamă, după cum cer aparatul și priza. Ecranul rămâne astfel metalic de la un capăt la altul, iar mufa F ține cablul mai bine decât clema unei mufe din plastic. Pentru restul legăturilor din spatele televizorului ai cablurile și adaptoarele TV și accesoriile TV.

Mufa marcată „coaxial” pe soundbaruri și boxe nu e intrare de antenă, ci o legătură audio digitală cu mufă RCA, explicată în ghidul despre cabluri audio jack, RCA sau optice.

RG6 sau RG59: ce cablu tragi pentru antenă și satelit

Pentru antenă, cablu TV și satelit tragi cablu coaxial RG6; RG59 are sens pe legături scurte și la camerele analogice, iar RG11 pe trasee de peste circa 50 m. Valorile de pierdere sunt orientative, cele exacte stau în fișa cablului.

Pe distanțe scurte diferența e mică: pe 10 m, la frecvențele cablului TV, RG59 pierde cel mult o jumătate de decibel în plus. Pe o coborâre de 25 m de la parabolă, la capătul de sus al benzii de satelit, RG6 pierde în jur de 8 dB, iar RG59 aproape 10 dB. Mai mult contează ecranarea, fiindcă multe cabluri subțiri și ieftine au tresa rară, și mufa: una de RG6 nu strânge corect pe RG59.

Pe mantaua unui cablu bun scrie 75 de ohmi și, la multe cabluri europene, clasa de ecranare (cât de bine oprește perturbațiile): A, A+ sau A++. La o instalație nouă merită A+ sau A++, fiindcă rețelele mobile folosesc frecvențe apropiate de ale televiziunii. RG58 nu e o alternativă: are 50 de ohmi și pierde mult mai mult la frecvențele TV.

RG11 pierde cu circa o treime mai puțin decât RG6, dar e rigid și cere mufe proprii. La camerele analogice HD semnalul are frecvențe mult mai joase, de aceea RG59 îl duce pe sute de metri; alegerea dintre camere pe coaxial și camere IP e în ghidul DVR sau NVR.

Spliterele și atenuarea: cât semnal ajunge la fiecare televizor

Un spliter TV nu adaugă semnal, ci îl împarte între televizoare: unul cu două ieșiri pierde circa 4 dB pe fiecare, iar unul cu patru pierde 7-8 dB. Pierderile se socotesc în decibeli (dB), care se adună: 3 dB înseamnă jumătate din putere, 10 dB o zecime.

Pierderea fiecărei ieșiri e de obicei tipărită pe carcasă și crește spre frecvențele mari. La spliterele de trei ieșiri nesimetrice, cu o ieșire de circa 4 dB și două de circa 7 dB, ieșirea bună o dai televizorului cel mai îndepărtat.

Un calcul pentru trei televizoare. Un singur coaxial intră în apartament, iar televizoarele stau la 3 m, 12 m și 18 m de spliter, pe RG6, care pierde circa 0,2 dB pe metru la 800 MHz.

La dormitorul de la 18 m ajunge, cu spliterul de trei ieșiri, cam o zecime din semnalul de la intrare. Spliterul de patru ieșiri luat „pentru rezervă” mai taie 1,5 dB de la fiecare televizor, iar mufele bine montate adaugă doar câteva zecimi de decibel.

Dacă televizorul arăta calitate la limită încă dinainte, aproape 10 dB pierduți pe cablu și spliter îl pot lăsa fără canale. Rezolvarea e un amplificator de distribuție pus înaintea spliterului, cu câștig apropiat de pierderi: 10-12 dB în exemplul cu trei televizoare. Unul de 30 dB poate strica mai mult decât repară: prea mult semnal saturează tunerul și dă aceleași pătrățele ca semnalul slab. Dacă pe același coaxial vine și internetul, modemul îl legi, de preferință, la ieșirea cu pierderea cea mai mică, iar amplificatorul trebuie să aibă cale de retur, adică banda pe care modemul trimite date.

• Ieșirile rămase libere lasă perturbațiile să intre, așa că le închizi cu un terminator de 75 de ohmi, un capac cu filet F care conține o rezistență.

• La satelit, spliterul trebuie să acopere banda până la cel puțin 2.150 MHz și să lase alimentarea să treacă spre LNB, deci unul de cablu TV, făcut pentru 5-1.000 MHz, nu e bun. Două receptoare independente cer un LNB cu două ieșiri sau un multiswitch, distribuitorul de satelit care dă fiecărui receptor toate canalele, indiferent ce urmăresc celelalte.

• Nu înnădi cablul prin răsucire și bandă izolatoare, ci cu două mufe F și o mufă mamă-mamă; altfel ecranul se întrerupe și intră perturbații.

Cum verifici montajul: multimetrul și calitatea semnalului

O mufă F se verifică în doi pași: multimetrul, cu celălalt capăt al cablului desprins, găsește scurtcircuitele și întreruperile, iar meniul televizorului arată dacă montajul ține la frecvențele mari.

Cu multimetrul, pe funcția de continuitate

1. Desprinde celălalt capăt din priză, spliter sau antenă. Multe antene de exterior, unele splitere și unele prize leagă în curent continuu firul central de ecran, iar multimetrul ți-ar arăta o valoare mică la un cablu perfect.

2. Între firul central și corpul mufei nu trebuie să ai continuitate. Un bip sau câțiva ohmi înseamnă o sârmă sau o fâșie de folie ajunsă la fir.

3. Leagă la capătul îndepărtat firul de corpul mufei cu o sârmă scurtă și măsoară din nou: acum trebuie să ai continuitate, cu o rezistență mică, de câțiva ohmi chiar la zeci de metri. Dacă nu, firul sau tresa sunt întrerupte pe traseu.

Multimetrul nu vede o tresă prinsă slab, o mufă umedă sau un cablu strivit; pe acestea le arată doar calitatea semnalului.

Din meniul televizorului sau al decodorului

• Urmărește calitatea, nu doar puterea. Meniul de instalare arată de obicei ambele bare; calitatea ține de numărul de erori, iar puterea poate fi mare chiar când intră perturbații.

• Verifică pe canalele de pe frecvențele cele mai mari, unde cablul și spliterul pierd cel mai mult, și compară televizoarele între ele și cu valorile de dinainte.

• Mișcă ușor cablul lângă mufă, cu imaginea pornită. Dacă imaginea îngheață sau calitatea sare, contactul e slab.

• Pătrățele doar când cineva vorbește la telefon lângă cablu arată o scăpare în ecranare: benzile de 700 și 800 MHz ale rețelelor mobile se suprapun cu o parte din frecvențele rețelelor de cablu.

• Un semnal care scade treptat după ploi arată de obicei apă într-o mufă de exterior. Tai cablul până unde tresa e curată și montezi o mufă cu compresie, etanșată.

Ce verifici înainte să cumperi

Mufa F se alege după cablu, iar spliterul după bandă și după numărul de televizoare.

1. Diametrul și ecranul cablului (5 mm, 6,8 mm sau 7 mm; ecran dublu sau cvadruplu).

2. Tipul mufei după loc: înfiletată în casă, cu compresie la exterior, cu clește potrivit lungimii ei sau în varianta fără sculă.

3. Inscripțiile de pe manta: 75 de ohmi și, la o instalație nouă, clasa de ecranare A+ sau A++.

4. Banda spliterului: 5-1.000 MHz pentru antenă și cablu TV, până la cel puțin 2.150 MHz și cu trecere de curent pentru satelit.

5. Numărul de ieșiri: atâtea câte televizoare ai, plus terminatoare de 75 de ohmi pentru cele libere.

6. Adaptoarele F-IEC în varianta tată sau mamă cerută de televizor și de priză.

Greșelile care lasă televizorul fără semnal

Șapte greșeli de montaj pot lăsa televizorul fără semnal după o mufă F nouă.

• Tresa tăiată sau o sârmă din ea lăsată spre față: sârma rătăcită e una dintre cele mai frecvente cauze ale unui cablu mort după o mufă nouă.

• Firul central crestat sau răzuit: se rupe la prima îndoire, iar la oțelul cuprat poți rămâne fără stratul care duce semnalul.

• Mufa pentru alt diametru, care se învârte pe manta și prinde tresa slab.

• Mufa înfiletată pe fațadă, fără etanșare: tresa se oxidează și semnalul scade de la o lună la alta.

• Spliter cu ieșiri în plus lăsate libere sau spliter de cablu TV pus la satelit.

• Capse bătute peste cablu, care strivesc dielectricul.

• Mufa montată cu receptorul de satelit pornit: prima atingere dintre fir și corpul mufei e un scurtcircuit pe alimentarea LNB-ului.

Pe scurt

• Niciun fir din tresă și nicio fâșie de folie nu ating firul central; verifici cu multimetrul, cu celălalt capăt liber.

• La RG6 scoți circa 12 mm de manta, lași 6 mm de fir gol, întorci toată tresa, fără s-o tai, iar firul iese 1-2 mm din mufă.

• Mufă înfiletată în casă, pe diametrul exact al cablului; la exterior compresie, buclă de scurgere și etanșare.

• RG6 pentru antenă, cablu TV și satelit; RG59 doar pe legături scurte sau la camerele analogice.

• Pierderile se adună: circa 4 dB un spliter de două ieșiri, 7-8 dB unul de patru și circa 0,2 dB fiecare metru de RG6 la 800 MHz.