Diferența dintre HDMI 2.0 și HDMI 2.1: ce cablu iei pentru 4K 120 Hz

Răspunsul rapid

Diferența dintre HDMI 2.0 și HDMI 2.1 este banda maximă a portului: 18 Gbps față de 48 Gbps. Cablul se alege după semnalul pe care îl transporți, nu după numărul de pe cutie: sub 18 Gbps orice cablu High Speed corect făcut e suficient, peste 18 Gbps ai nevoie de un cablu certificat Ultra High Speed.

• 4K la 120 Hz, 8K sau un PC cu placă video modernă: cablu Ultra High Speed (48 Gbps). Semnalul cerut de 4K la 120 Hz cu HDR trece de 40 Gbps, deci nu încape pe cei 18 Gbps ai unui cablu vechi. Fără el vezi puncte albe pe ecran, comutare tăcută la 60 Hz sau ecran negru.

• Televizor 4K la 60 Hz, decodor TV, media player: orice cablu High Speed bun. Semnalul e digital, deci un cablu scump nu aduce nimic în plus.

• Eticheta „HDMI 2.1" de pe un produs nu garantează nimic. Toate funcțiile din specificație sunt opționale, iar un aparat cu porturi de 18 Gbps poate fi vândut legal ca HDMI 2.1. Citește lista de funcții de pe fișă (48 Gbps, VRR, ALLM, eARC), nu numărul versiunii.

• Peste 5 m, cuprul pasiv nu mai duce 48 Gbps. Soluția este un cablu optic activ, care are un capăt marcat pentru sursă și unul pentru ecran și nu funcționează invers.

• eARC nu ține de bandă, ci de port și de cablu cu Ethernet. eARC (Enhanced Audio Return Channel) trimite sunetul de la televizor spre soundbar pe același cablu HDMI; se activează pe un singur port, marcat explicit, și cere CEC pornit pe ambele aparate.

Gama completă e în cabluri și adaptoare TV; dacă știi deja lungimea, treci direct la selecția de cabluri HDMI de 2 m sau de 10 m.

Ce diferență e între HDMI 2.0 și HDMI 2.1?

Diferența practică nu e „mai bun" contra „mai slab", ci un plafon de bandă: 18 Gbps contra 48 Gbps, plus un set de funcții care se negociază separat.

CriteriuHDMI 2.0 (18 Gbps)HDMI 2.1 (48 Gbps)VerdictBandă brută / utilă18 / circa 14,4 Gbps48 / circa 42,7 Gbpsde 2,7 ori mai multă bandăMod de transmisieTMDS, 3 perechi de date plus ceasFRL, 4 perechi de date, ceas inclus în fluxFRL folosește și a patra pereche4K la 60 Hz, culoare completăda, pe 8 bițida, pe 10 sau 12 bițiegalitate la SDR4K la 120 Hz cu HDRnudadoar Ultra High Speed8K la 60 Hznuda, cu compresie DSCdoar Ultra High SpeedCertificare de cablu cerutăPremium High SpeedUltra High Speedetichetă cu hologramă și cod QR

TMDS (Transition Minimized Differential Signaling) e modul de transmisie de până la 18 Gbps, iar FRL (Fixed Rate Link) cel de peste. Codarea explică de ce banda utilă e mai mică decât cea brută: TMDS trimite 10 biți fizici pentru 8 utili, deci pierde 20%, iar FRL trimite 18 pentru 16, deci pierde circa 11%. Restul câștigului vine din perechea rezervată ceasului în HDMI 2.0, care acum transportă date.

„HDMI 2.1" pe cutie nu înseamnă 48 Gbps

Eticheta „HDMI 2.1" de pe un aparat nu garantează 48 Gbps și nicio funcție anume, iar aceasta e cea mai costisitoare confuzie de pe piață. Din 2021, HDMI 2.0 nu mai există ca standard separat: a fost absorbit în HDMI 2.1, iar toate funcțiile din specificație sunt opționale. Un televizor poate afișa „HDMI 2.1" pentru că are eARC și ALLM, dar porturile lui să rămână la 18 Gbps, deci fără 4K la 120 Hz. Regula e ca funcțiile să fie enumerate explicit lângă versiune, însă în anunțuri mențiunea se scurtează adesea la numărul versiunii.

Ce verifici pe fișa tehnică a televizorului sau a monitorului, în această ordine:

1. Banda declarată pe port, în Gbps: 48, 40 sau 32 înseamnă porturi noi, 18 înseamnă echivalentul vechiului HDMI 2.0.

2. Care porturi. Pe multe televizoare doar două din patru duc banda maximă; numerele sunt în manual.

3. Funcțiile enumerate separat: VRR (rată de reîmprospătare variabilă, împotriva sacadării și a ruperii imaginii), ALLM (comutare automată în modul joc), QFT, QMS, eARC, DSC. Fiecare se implementează independent de bandă, iar VRR, de exemplu, merge și pe un port de 18 Gbps la 4K și 60 Hz.

4. Setarea din meniu. Portul de mare viteză se deblochează manual, printr-o opțiune numită după producător HDMI Deep Color, Input Signal Plus, Enhanced sau UHD Color.

Pe partea de cablu e mai simplu: un cablu nu are „versiune HDMI", are o clasă de viteză testată.

Cum recunoști un cablu HDMI certificat

Există două programe de certificare relevante, iar amândouă se verifică pe ambalaj, nu se deduc din descriere:

• Premium High Speed HDMI Cable, testat pentru 18 Gbps: acoperă tot ce înseamnă 4K la 60 Hz cu HDR.

• Ultra High Speed HDMI Cable, testat pentru 48 Gbps: singura formulare care garantează 4K la 120 Hz și 8K.

Cablurile certificate au pe ambalaj o etichetă cu hologramă și un cod QR unic, care se scanează cu aplicația oficială de verificare a cablurilor HDMI. Formulările de tip „HDMI 2.1 ready", „compatibil 8K" sau „suportă funcții HDMI 2.1" nu sunt certificări și nu obligă la nimic. La cablurile active și optice certificarea nu se aplică identic: acolo te uiți la banda declarată explicit (48 Gbps) și la rezoluțiile maxime din fișă.

Cât consumă efectiv un semnal: calculul care închide discuția

Un semnal 4K la 60 Hz pe 8 biți cere circa 17,8 Gbps, iar unul 4K la 120 Hz pe 10 biți circa 40 Gbps: de aici vine pragul de 18 Gbps care desparte cele două clase de cablu. Formula, în text simplu:

Bitrate video (Gbps) = pixeli pe linie x linii x cadre pe secundă x biți per pixel / 1.000.000.000

Pixelii și liniile se iau la valoarea totală transmisă, care include intervalul de stingere, nu doar imaginea vizibilă: pentru 4K, transportul standard e de 4400 x 2250. Biții per pixel: 24 pentru RGB pe 8 biți, 30 pentru RGB pe 10 biți (HDR).

4K la 60 Hz, RGB pe 8 biți: 4400 x 2250 x 60 x 24 = 14,26 Gbps, iar cu overhead-ul TMDS de 25% rezultă 17,8 Gbps, exact sub plafonul de 18. De aceea HDMI 2.0 duce 4K la 60 Hz, dar fix la limită.

4K la 60 Hz, RGB pe 10 biți (HDR): 17,82 Gbps de video, care devin 22,3 Gbps cu overhead. Nu încap, deci sursa trece automat la subeșantionare 4:2:2. În filme diferența e greu vizibilă; pe un PC, textul colorat pe fundal contrastant capătă margini murdare.

4K la 120 Hz, RGB pe 10 biți: 35,64 Gbps de video, circa 40,1 Gbps cu overhead-ul FRL de 12,5%. Peste orice cablu de 18 Gbps, indiferent de calitatea cuprului.

Peste acest prag intră în joc DSC (Display Stream Compression), o compresie standardizată VESA cu raport de până la circa 3:1, descrisă ca vizual fără pierderi. Ea face posibile 8K la 60 Hz și 4K peste 144 Hz, dar cere suport pe amândouă capetele.

Lungimea: până unde merge cuprul și când treci pe optic

Peste circa 3 m, un cablu pasiv de cupru începe să piardă din marja de semnal la 48 Gbps; peste 5 m devine nesigur indiferent de preț, pentru că la frecvențele folosite de FRL atenuarea crește rapid cu lungimea. Simptomele sunt caracteristice: puncte albe scânteietoare, imagine care apare și dispare, comutare tăcută la 60 Hz sau ecran negru la activarea HDR. Nu e o degradare treptată, ca la analogic, ci un prag. Reperele practice:

TraseuSemnalCe alegipână la 3 m4K la 120 Hz, 8Kpasiv, certificat Ultra High Speed3-5 m4K la 120 Hzpasiv certificat, verificat pe loc, altfel opticpână la 5 m4K la 60 Hzpasiv High Speed obișnuit5-15 m4K la 120 Hz sau 8Koptic activpeste 15 morice 4Koptic activ, cu diametru verificat pentru tub

Cablurile optice active convertesc semnalul în lumină în conectorul de la sursă și îl reconvertesc în cel de la ecran. Trei consecințe practice, ignorate frecvent:

• Sunt direcționale. Capătul marcat pentru sursă merge în consolă, PC sau receiver, cel marcat pentru ecran merge în televizor sau proiector. Inversate, nu dau imagine deloc și par defecte.

• Se alimentează din portul sursei, iar unele modele cer în plus alimentare pe USB. Verifică înainte de a trage cablul prin perete.

• Nu se îndoaie brusc. Fibra are o rază minimă de îndoire, iar conectorul e mai gros decât la unul pasiv, deci tubul îngropat se măsoară înainte.