Alegi o cameră auto față-spate după senzorul din spatele cifrei 4K: 4K cel mult dublează distanța de la care citești un număr, nu o împătrește, iar noaptea contează mai mult pixelii mari și HDR-ul. Ia un model cu supercondensator, care suportă mai bine căldura; pe lunetă, 1080p ajunge de regulă.
GhiduriLa o cameră auto față-spate, alege după senzor, nu după cifra 4K de pe cutie. 4K nativ înseamnă un senzor de circa 8 MP, pe care fișa trebuie să-l numească; altfel, imaginea poate fi mărită în procesor dintr-o rezoluție mai mică.
O cameră 4K nu citește numerele de patru ori mai departe decât una Full HD. Are de patru ori mai mulți pixeli, dar numai de două ori mai mulți pe fiecare direcție, deci distanța de la care un număr rămâne lizibil crește cel mult de două ori. Noaptea contează mai mult pixelii mari, care adună mai multă lumină, și HDR-ul, care păstrează detaliu și în lumina farurilor, și în umbră.
Setul față-spate e alegerea implicită, iar pe lunetă 1080p ajunge de regulă. Camera din spate poate fi decisivă în tamponările disputate; mașina din urmă e aproape, iar geamul, adesea fumuriu, face din lumină problema principală.
Alege supercondensator, nu acumulator cu litiu. Ambele țin camera pornită cât să închidă fișierul la tăierea curentului, dar vara, pe parbriz, acumulatorul îmbătrânește repede și se poate umfla, iar când cedează, camera nu mai apucă să salveze ultimul clip.
Modul de parcare, adică filmarea cu mașina oprită, cere alimentare permanentă, cu protecție la descărcarea bateriei mașinii. GPS-ul merită, Wi-Fi-ul pe 5 GHz e comod, iar alertele de asistență la condus nu justifică un preț mai mare.
Modelele sunt grupate în categoria de camere auto.
Pentru mașina de zi cu zi, o cameră auto față-spate e alegerea implicită; o singură cameră ajunge dacă mașina stă noaptea în garaj, iar a treia, spre habitaclu, e pentru cine transportă pasageri. Setul față-spate, numit și dashcam dual, are o cameră principală pe parbriz și una mică pe lunetă, legate de regulă prin cablu, cu înregistrarea pe același card.
Criteriu | Doar față | Față și spate | Față, habitaclu și spate |
|---|---|---|---|
Ce îi scapă | Spatele, lateralele și interiorul | Lateralele și interiorul | Lateralele |
Date scrise | Un flux | Un flux mare și unul mic | Trei fluxuri, card mai mare |
Montaj | Un cablu de alimentare | Plus cablul spre lunetă | Ca la setul față și spate |
Când o alegi | Mașina stă noaptea în garaj | Implicit | Taxi, curse prin aplicații, flote |
Camera de pe lunetă contează rar la o tamponare obișnuită din spate, unde vina îi revine de regulă celui care nu a păstrat distanța. Poate fi însă decisivă în cazurile disputate. Șoferul din urmă poate susține că te-ai lăsat înapoi în rampă; într-o tamponare în lanț trebuie stabilit dacă ai atins mașina din față înainte să fii împins; în parcare, cineva îți agață bara și pleacă. În niciunul dintre ele camera din față nu vede spatele mașinii.
Detaliul dintr-o filmare de cameră auto îl dau senzorul, obiectivul și bitrate-ul (volumul de date scris pe secundă), nu rezoluția de pe cutie. Regula: plătești pentru 4K doar dacă fișa numește un senzor cu rezoluție nativă de circa 8 MP; altfel, un 5 MP cu pixeli mari e alegerea mai sigură.
Un cadru 4K are 3.840 x 2.160 = 8.294.400 de pixeli (8,3 MP), de patru ori mai mulți decât cei 1.920 x 1.080 = 2.073.600 ai unui cadru Full HD. Modelele ieftine pornesc uneori de la 2 sau 5 MP și măresc imaginea în procesor, iar detaliul rămâne cel al rezoluției reale.
Multe camere de bord folosesc senzori Sony STARVIS sau STARVIS 2, gândiți pentru lumină slabă; a doua generație păstrează mai mult detaliu simultan în lumina farurilor și în umbre.
Senzor | Generație | Rezoluție nativă | Format și pixel | Pe scurt |
|---|---|---|---|---|
IMX415 | STARVIS | 8 MP, 4K | 1/2,8", 1,45 µm | 4K real, dar cu pixeli mici |
IMX678 | STARVIS 2 | 8 MP, 4K | 1/1,8", 2,0 µm | 4K cu pixeli aproape dubli ca suprafață |
IMX585 | STARVIS 2 | 8 MP, 4K | 1/1,2", 2,9 µm | Cel mai sensibil din tabel, întâlnit mai rar |
IMX335 | STARVIS | 5 MP, 1944p | 1/2,8", 2,0 µm | Nu poate da 4K nativ |
IMX675 | STARVIS 2 | 5 MP, 1944p | 1/2,8", 2,0 µm | Variantă bună sub 4K |
Lumina adunată crește cu suprafața pixelului: 1,45 x 1,45 = circa 2,1 µm², 2,0 x 2,0 = 4,0 µm², 2,9 x 2,9 = circa 8,4 µm². La aceeași deschidere a obiectivului, pixelul de 2,0 µm primește deci de aproape două ori mai multă lumină decât cel de 1,45 µm, iar cel de 2,9 µm de patru ori mai multă. De aceea un senzor de 5 MP cu pixeli mari poate bate noaptea un 4K cu pixeli mici. Deschiderea contează și ea: cu cât cifra f e mai mică, cu atât intră mai multă lumină. Între f/1,6 și f/2,0 raportul e (2,0 / 1,6) x (2,0 / 1,6) = 1,56, adică la f/1,6 intră cu circa 56 la sută mai multă lumină.
La același unghi de filmare, o cameră 4K citește un număr de înmatriculare de la o distanță cel mult de două ori mai mare decât una Full HD, nu de patru ori. Un număr e lizibil când fiecare literă primește destui pixeli pe înălțime și pe lățime, iar 4K îi dublează pe fiecare dintre aceste direcții. O plăcuță aflată la 20 de metri ocupă pe imaginea 4K cam tot atâția pixeli cât ocupă la 10 metri pe cea Full HD. În practică, distanța utilă o micșorează trei lucruri:
Unghiul de filmare. Cu cât e mai larg, cu atât aceiași pixeli acoperă mai mult peisaj. În jur de 140-150 de grade pe diagonală e un compromis frecvent; peste 160, marginile se curbează vizibil, iar numerele ies și mai mici.
Compresia. Un bitrate mic șterge mai întâi detaliul fin al literelor.
Mișcarea. Pe contrasens vitezele se adună, iar noaptea, cu expunerea mai lungă, numărul devine o dungă la orice rezoluție.
Noaptea, plăcuțele de înmatriculare retroreflectorizante îți întorc lumina farurilor și de aproape ies albe; HDR-ul reduce efectul, fără să îl elimine.
Bitrate-ul apare rar pe cutie, dar decide cât detaliu trece de compresie: caută-l în manual și alege din meniu treapta de calitate cea mai înaltă. Codecul e metoda de compresie: la aceeași calitate aparentă, H.265 se mulțumește cu un bitrate sensibil mai mic decât H.264, deci poate uza cardul mai încet. Cele 60 de cadre pe secundă prind ziua mai multe momente clare. Noaptea însă, la 60 de cadre, expunerea fiecărui cadru e limitată la o șaizecime de secundă, față de o treizecime la 30, iar imaginea iese mai întunecată sau cu mai mult zgomot.
O cameră duală cu 4K în față rescrie un card de 128 GB în câteva ore de condus. Îi trebuie deci un card de anduranță, gândit pentru rescriere continuă, cu marcajele U3 și V30 (cel puțin 30 MB/s la scriere), de preferat de 256 GB. Uzura lui în ani e calculată în ghidul despre cardul de memorie rezistent pentru camera de bord, iar marcajele de viteză în cel despre U3, V30, A1 și A2.
Pentru camera auto de pe lunetă, sensibilitatea la lumină contează mai mult decât rezoluția, deci un 1080p cu senzor bun ajunge de regulă, iar un 2K merită mai ales când luneta e limpede.
Mașina din urmă stă de regulă la câțiva metri, unde și Full HD pune destui pixeli pe număr. Problema e lumina: camera filmează prin lunetă, printre firele de degivrare și, des, printr-o folie sau un geam fumuriu. O folie cu transmisie de 20 la sută lasă să treacă doar o cincime din lumină, iar noaptea pierderea aceasta cântărește mai mult decât rezoluția. Un 4K pe spate crește sensibil datele scrise și uzura cardului.
Vândută separat, camera de spate merge de regulă doar cu modelele față ale aceluiași producător trecute în lista de compatibilitate. Verifică și lungimea cablului: la un break sau la un SUV lung, traseul pe sub plafon consumă mai mult decât pare.
Pentru o cameră auto care stă tot anul pe parbriz, supercondensatorul e alegerea mai sigură: suportă mai bine căldura decât un acumulator cu litiu, care vara îmbătrânește repede și se poate umfla.
Rezerva internă de energie, supercondensator sau acumulator, nu e gândită pentru filmat cu mașina oprită: ține camera pornită câteva secunde după ce dispare alimentarea, cât să închidă fișierul în lucru. Fără ea, clipul unui impact care taie curentul poate rămâne corupt.
Vara, într-o mașină lăsată în soare, aerul din interior poate depăși 50 de grade, iar bordul și carcasa camerei, bătute de soare, se încing și mai tare. Fabricanții de celule cu litiu dau de regulă 45 de grade ca limită pentru încărcare, iar căldura le grăbește îmbătrânirea și degajarea de gaze. Cu timpul, acumulatorul se poate umfla sau poate ajunge să nu mai țină nici cele câteva secunde necesare. Fișele camerelor cu supercondensator indică de obicei o temperatură de funcționare de până la 60 sau 70 de grade, iar supercondensatorul suportă mai bine și gerul.
Un acumulator de 500 mAh la 3,7 V înmagazinează 0,5 Ah x 3,7 V = 1,85 Wh, adică circa 6.660 de jouli. Energia unui condensator e jumătate din capacitate înmulțită cu pătratul tensiunii. Un supercondensator de 5,5 V și 1,5 F stochează deci 0,5 x 1,5 x 5,5 x 5,5 = circa 23 de jouli, de aproape 300 de ori mai puțin. De regulă ajunge pentru închiderea fișierului, iar la o defecțiune are mult mai puțină energie de eliberat.
Limitele supercondensatorului: camera nu merge deconectată, nici măcar pentru o fotografie, iar unele modele fără GPS pierd ora dacă stau o vreme fără curent. Pe fișă cauți „supercondensator” sau „supercapacitor”; o capacitate în mAh indică de regulă un acumulator cu litiu.
Modul de parcare filmează cu motorul oprit și cere alimentare permanentă, deci îl folosești doar cu un kit de cablare sau cu un acumulator extern. Dintre regimurile lui uzuale, înregistrarea cu tampon e de regulă cea mai utilă.
Pe multe mașini priza de 12 V se decuplează la luarea contactului; pe altele rămâne sub tensiune, iar camera poate descărca bateria mașinii fără nicio protecție. Soluțiile uzuale sunt un kit legat la tabloul de siguranțe, care taie alimentarea sub un prag de tensiune, și un acumulator extern dedicat, încărcat în mers. Montajul și pragurile sunt în ghidul despre cablarea camerei de bord pentru modul de parcare.
Detecția de impact. Camera stă în așteptare și pornește la șoc. Prinde urmarea loviturii, de obicei nu și apropierea mașinii care te-a lovit.
Detecția de mișcare. Înregistrează când se mișcă ceva în cadru. Surprinde mai mult, dar ploaia, frunzele și traficul o declanșează des degeaba.
Time-lapse. Filmează continuu, cu unul sau două cadre pe secundă: la un cadru pe secundă, o jumătate de oră de parcare încape într-un minut de redare. O mașină care trece repede apare însă în doar câteva cadre, iar sunetul lipsește.
Înregistrarea cu tampon. Camera ține în memorie ultimele secunde și le adaugă la începutul clipului când se declanșează evenimentul, deci vezi și ce s-a întâmplat înainte. Fiindcă practic filmează încontinuu, e și regimul cel mai solicitant pentru bateria mașinii.
„Supravegherea 24/7” de pe cutie durează cât ține bateria mașinii până la pragul de protecție. Verifică ce regimuri are camera, dacă cer kitul producătorului și dacă în parcare filmează și camera de pe lunetă.
La o cameră auto, GPS-ul merită plătit, Wi-Fi-ul pe 5 GHz e o comoditate reală, iar alertele de asistență la condus sunt un bonus, nu un criteriu.
GPS-ul pune pe fiecare fișier ora corectă, viteza și poziția, utile când filmarea ajunge la asigurator. Ștampila de viteză arată la fel de clar și o depășire a limitei, iar la multe modele afișarea ei se poate opri din setări.
Wi-Fi-ul te lasă să descarci clipul pe telefon fără să scoți cardul. Mărimea unui minut de filmare, în megaocteți, e bitrate-ul în Mbps înmulțit cu 7,5 (60 de secunde împărțite la 8 biți pe octet): la 50 Mbps, 375 MB. Pe 2,4 GHz, descărcarea unui asemenea clip poate dura minute întregi, pe 5 GHz de regulă zeci de secunde. Legătura ține însă doar câțiva metri; ca să vezi mașina de acasă îți trebuie un model cu 4G și un abonament de date.
Avertizările de coliziune sau de părăsire a benzii, calculate de cameră din imagine, pot da alerte false, iar multe mașini recente au deja din fabrică sisteme cu același rol. Nu plăti diferența pentru ele.
Camera auto din față se montează după oglinda retrovizoare, în zona ștearsă de ștergătoare, fără să acopere camera mașinii; cea din spate, sus pe mijlocul lunetei.
Poziția. Lângă piciorul oglinzii, de regulă spre pasager, în afara câmpului tău vizual: din scaunul șoferului nu trebuie să-ți acopere nicio porțiune din drum.
Ce nu acoperi. În spatele oglinzii, multe mașini au camera sistemelor de asistență și senzorul de ploaie; o cameră de bord pusă în fața lor poate încurca menținerea benzii, frânarea automată sau ștergătoarele automate.
Sticla. Obiectivul privește prin sticlă curată, nu prin banda cu puncte negre de pe marginea parbrizului.
Unghiul. Cerul să ocupe cam o treime din imagine. Dacă ocupă jumătate, expunerea se reglează după cer și drumul iese întunecat.
Parbrizul atermic, cu strat metalic, poate slăbi semnalul GPS; de obicei lasă lângă oglindă o zonă fără strat.
Un filtru polarizant taie ziua reflexia bordului în parbriz, dar reține și o parte importantă din lumină, deci scoate-l dacă filmezi mult noaptea.
Pe lunetă, obiectivul stă între două fire de degivrare, nu peste unul, iar la un hatchback sau la un SUV în zona ștergătorului. Cablul trece pe sub plafon și, pe stâlpul parbrizului, prin spatele airbagului cortină, nu peste el; traseul complet e în ghidul de cablare.
Legislația rutieră nu interzice camerele de bord, dar interzice accesoriile de pe parbriz care restrâng vizibilitatea șoferului. O cameră mică, ascunsă după oglindă, de regulă nu îți reduce vizibilitatea; una voluminoasă, jos pe mijloc, poate fi considerată o astfel de restrângere. Regula e detaliată în ghidul despre suportul auto de telefon.
În România camerele de bord nu sunt interzise, iar uzul obișnuit e să păstrezi filmarea pentru tine și s-o predai la nevoie poliției, asiguratorului sau instanței, care îi apreciază valoarea. Informațiile despre legalitate sunt generale, nu un aviz juridic.
Publicarea. Fețele și numerele de înmatriculare identificabile sunt, în general, date personale: înainte să urci un clip pe internet, estompează-le sau renunță. Pentru probă păstrezi fișierul original, nemodificat.
Sunetul și habitaclul. Dacă microfonul înregistrează, pasagerii trebuie să știe. În taxi sau la cursele prin aplicații, camera spre interior filmează clienți într-o activitate economică, cu obligații de informare și de păstrare limitată a imaginilor; lămurește-le cu un specialist.
Străinătatea. În câteva state din UE, între care Austria, Luxemburg și Portugalia, autoritățile de protecție a datelor s-au pronunțat restrictiv, până la a considera nepermisă folosirea camerelor de bord de către persoane fizice. Regulile diferă și se pot schimba, deci verifică-le înainte de drum și, la nevoie, nu filma acolo.
Modelul senzorului și rezoluția lui nativă: circa 8 MP pentru un 4K real.
Supercondensator și intervalul de temperatură de funcționare.
Camera de spate: inclusă sau compatibilă, cu rezoluția potrivită lunetei și un cablu destul de lung.
Regimurile de parcare și alimentarea pe care o cer.
GPS și Wi-Fi pe 5 GHz, plus 4G dacă vrei alerte de la distanță.
Capacitatea maximă de card acceptată, ca să poți folosi 256 GB.
4K ales după cutie, fără senzor declarat: poate fi o imagine mărită dintr-o rezoluție mai mică.
Acumulator cu litiu pe o mașină parcată în soare. Uzat de căldură, poate să nu mai țină camera pornită cât să salveze fișierul din momentul impactului.
Modul de parcare pe priza brichetei. Camera se stinge odată cu contactul sau, unde priza rămâne alimentată, poate descărca bateria mașinii fără protecție.
Camera de bord în fața camerei mașinii sau în câmpul tău vizual.
Obiectivul de pe lunetă peste un fir de degivrare sau în spatele unei folii închise la culoare.
Cameră de acțiune pe post de cameră de bord. Are acumulator, se încinge la filmare continuă și nu e gândită să pornească singură cu mașina; limitele ei termice sunt în ghidul despre camera de acțiune.
Configurația depinde de locul unde stă mașina și de cine călătorește în ea: o cameră față pentru garaj, set față-spate cu mod de parcare pentru stradă, trei camere pentru transport de persoane.
Mașina stă noaptea în garaj sau în curte. Ajunge o cameră față cu senzor STARVIS 2 și supercondensator, pe priza brichetei; modul de parcare nu se justifică.
Mașina de zi cu zi, parcată pe stradă. Set cu 4K nativ în față, 1080p pe lunetă și supercondensator. În parcare folosești înregistrarea cu tampon, alimentată printr-un kit de cablare cu protecție la descărcare, iar cardul e de anduranță, de 256 GB. Dacă bugetul nu ajunge la un 4K bun, un set cu 5 MP în față, dar tot cu supercondensator, e mai util decât un 4K cu senzor nedeclarat.
Taxi, curse prin aplicații sau mașini de firmă. Trei camere, cu cea din habitaclu capabilă să vadă noaptea, și pasagerii informați înainte de prima cursă.
Setul față-spate e alegerea implicită pentru mașina de zi cu zi; camera de pe lunetă poate fi decisivă în tamponările disputate și în parcare.
Pentru 4K real caută în fișă un senzor de circa 8 MP: 4K cel mult dublează distanța de la care citești un număr, nu o împătrește, iar noaptea contează mai mult pixelii mari și HDR-ul.
Pe lunetă, 1080p cu senzor bun ajunge de regulă; un 4K pe spate crește sensibil datele scrise pe card.
Supercondensatorul suportă mai bine căldura de pe parbriz și stochează de zeci sau chiar sute de ori mai puțină energie decât un acumulator cu litiu.
Modul de parcare cere alimentare permanentă cu protecție la descărcare; înregistrarea cu tampon arată și ce a fost înainte de lovitură.
Camera stă după oglindă, fără să acopere camera mașinii, iar clipurile cu numere și fețe nu se publică neestompate.
Un card de memorie rezistent pentru camera de bord se alege după orele declarate, nu după viteză. Cifra e valabilă doar la Full HD: la 4K împarte-o la patru, la o cameră dublă la cinci. Restul îl face capacitatea: un card de 256 GB se uzează de două ori mai încet decât unul de 128 GB.
GhiduriPentru filmare 4K la 100-200 Mbps e bun un card SD UHS-I V30; de la 400 Mbps în sus îți trebuie V60 sau V90 pe UHS-II. Trepiedul din carbon se justifică dacă îl cari, cel din aluminiu dacă stă pe loc, iar sarcina o iei cu marjă de două-trei ori. Geanta se alege după cel mai lung obiectiv.
GhiduriCifra mare de pe ambalaj este viteza de citire. Scrierea garantată o dau simbolurile de clasă: Clasa 10, U1 și V10 înseamnă toate 10 MB/s, iar între U3 și V30 nu e nicio diferență, ambele cer 30 MB/s. A2 nu e o clasă video: numără operațiile pe fișiere mici, pentru telefoane și console.
Stoc limitat
Cod: T800-2-128G
