Cum alegi o bormașină pe acumulator: cuplu Nm și brushless

Răspunsul rapid

O bormașină pe acumulator se alege după cuplul real la lemn, nu după cifra de pe cutie, după clasa de tensiune și, mai ales, după platforma de baterii pe care rămâi.

• Cifra de cuplu de pe cutie e cea măgulitoare. Un singur număr („cuplu maxim 50 Nm") e aproape sigur valoarea la îmbinare tare. La lemn contează cea la îmbinare moale, tipic jumătate până la două treimi din ea.

• Pentru o casă îți ajung 30-45 Nm declarați, adică vreo 20-30 Nm reali la lemn: mobilier, gips-carton, rame de uși, terasă din pin. Peste 50-75 Nm ai nevoie doar la grinzi, holșuruburi lungi și carote mari.

• Brushless nu îți dă cuplu în plus prin el însuși, ci mai mult lucru pe aceeași încărcare, o sculă mai scurtă și zero perii de schimbat. La câteva ore de folosire pe an, un model cu perii rămâne rațional.

• „20 V max" și 18 V sunt același acumulator: cinci celule Li-Ion cu 3,6 V nominal fiecare, adică 18 V, și circa 4 V imediat după încărcare. Ce alegi de fapt e platforma, fiindcă bateria și încărcătorul sunt partea scumpă.

• Criteriul eliminatoriu: două viteze mecanice plus inel de ambreiaj cu trepte. Fără ele nu ai o mașină de găurit și înșurubat, ci o bormașină cu care strici PAL-ul.

Gama e în mașini de găurit și înșurubat, iar bateriile în acumulatori și încărcătoare pentru scule electrice.

Cuplul în Nm: de ce cifra de pe cutie nu e cea pe care o simți

Cifra de cuplu de pe cutie e cea măsurată la îmbinare tare, deci la lemn poți conta pe jumătate până la două treimi din ea. Cuplul e forța de răsucire transmisă la mandrină, iar problema e că se măsoară în două feluri. Standardul ISO 5393 împarte îmbinările filetate după cât de repede crește forța din momentul în care capul șurubului atinge suprafața:

• Îmbinare tare: materialele nu se comprimă aproape deloc, iar cuplul urcă la valoarea finală într-o fracțiune de rotație, ca la un șurub metric între două piese de oțel. Contează și inerția: mandrina și rotorul se opresc brusc, iar energia lor se descarcă într-un vârf scurt de forță.

• Îmbinare moale: rezistența crește lent, iar de la primul contact până la strângere mai treci printr-o rotație întreagă sau mai multe, ca la un șurub lung în brad. Aici motorul livrează forța continuu, fără ajutor de la inerție.

Valoarea la îmbinare tare e mereu mai mare, deci ea ajunge pe cutie. Producătorii serioși le trec pe amândouă, iar unii adaugă un al treilea număr, de tip „cuplu de vârf", necomparabil cu primele două.

Regula practică: dacă fișa dă o singură cifră, tratează-o ca fiind cea la îmbinare tare și împarte-o la aproximativ 1,5. Dacă dă două cifre, uită-te la cea mică.

Capacitatea de găurire se citește separat: clasa de 12-14,4 V perforează tipic până la 20-25 mm în lemn și 10 mm în oțel, iar cea de 18 V ajunge la 35-38 mm în lemn (cu burghiu plat sau freză) și 13 mm în oțel.

Un 18 V cu 35 Nm declarați e profilul „casă și curte". Se vinde fără baterie, ceea ce are sens doar dacă ai deja acumulatori din serie.

Brushless sau cu perii: ce câștigi cu adevărat

Motorul brushless (fără perii de cărbune, cu comutarea curentului făcută de electronică) îți dă mai mult lucru pe aceeași baterie, o sculă mai scurtă și zero mentenanță, dar nu cuplu în plus. Merită dacă lucrezi ore întregi sau ai des sarcini grele; la câteva ore de folosire pe an, un model cu perii rămâne rațional.

Într-un motor clasic, curentul ajunge la bobinajul rotativ prin două blocuri de grafit apăsate pe un colector de cupru. Contactul freacă permanent: scântei, căldură, praf de cărbune, iar periile se tocesc și se schimbă. Motorul fără perii răstoarnă schema: magneții stau pe rotor, bobinajul e fix pe stator, iar comutarea o face electronica.

Ce câștigi concret:

• Mai mult lucru pe aceeași baterie, fiindcă pierderile prin frecare dispar. Diferența e mare la sarcini grele și mică la înșurubat mărunt.

• Sculă mai scurtă cu câțiva centimetri, ceea ce se simte între un dulap și perete, plus zero mentenanță la motor.

• Control electronic: aceeași placă limitează temperatura, ține turația când burghiul intră într-un nod și, la modelele bune, oprește scula la blocare bruscă.

• De regulă, o sculă mai bună în ansamblu: mandrină metalică, mai multe trepte de ambreiaj. Plătești pachetul, nu doar motorul.

Ce nu câștigi: cuplu în plus (cifra o dau reductorul și electronica) și nici rezistență la apă, fiindcă placa de control și contactele bateriei rămân vulnerabile la umezeală. Iar dacă scula iese din debara de câteva ori pe an, diferența de preț o pui mai bine într-un al doilea acumulator.

12 V, 18 V sau „20 V max": platforma decide, nu tensiunea

Pentru uz general clasa corectă e 18 V, iar „20 V max" e exact aceeași clasă sub alt nume: decizia reală nu e tensiunea, ci platforma de baterii pe care rămâi. Aici se pierd cei mai mulți bani, fiindcă tensiunea vine din numărul de celule Li-Ion legate în serie, fiecare cu 3,6 V nominal și circa 4 V imediat după încărcare:

• 3 celule: 10,8 V nominal, vândut ca „12 V max".

• 4 celule: 14,4 V nominal.

• 5 celule: 18 V nominal, vândut ca „20 V max".

Deci un „20 V" și un 18 V sunt aceeași clasă, doar cu marketing diferit.

Alegerea reală nu e între 18 și 20, ci între platforme. Bateriile și încărcătoarele costă adesea cât scula și nu se schimbă între branduri, de multe ori nici între seriile aceluiași brand. Întrebarea corectă înainte de comandă: pe platforma asta găsesc și un fierăstrău sau un șlefuitor?

Dacă e prima sculă pe acumulator din casă, un set cu baterie și încărcător e mai ieftin decât suma pieselor. Varianta „fără baterie" are sens abia de la a doua sculă din serie. Clasa de 14,4 V rămâne un compromis onest pentru cine montează mult mobilier și vrea o sculă mai ușoară toată ziua.

Pentru mobilier gata găurit, unde problema nu e forța, ci accesul și riscul de a strica filetul din PAL, scula corectă e de fapt o șurubelniță electrică.

Amperi-oră: autonomie, dar și putere susținută

Amperii-oră (Ah) sunt capacitatea acumulatorului, adică rezervorul: dublezi amperii-oră și dublezi timpul de lucru, câștigi putere susținută sub sarcină, dar nu și cuplu maxim. Energia se calculează simplu: 18 V x 2,0 Ah = 36 Wh, iar 18 V x 4,0 Ah = 72 Wh. La același consum, pachetul de 4,0 Ah îți dă aproximativ dublul timpului de lucru.

Există și un efect secundar despre care se vorbește rar: pachetul mare susține mai bine puterea. Fiecare celulă are o rezistență internă, iar când motorul cere un curent mare, tensiunea la borne cade proporțional cu ea; când cade prea mult, electronica de protecție reduce puterea sau taie alimentarea. Un pachet cu mai multe celule în paralel împarte curentul, cade mai puțin în tensiune și se încălzește mai puțin. Atenție însă: 4,0 Ah nu înseamnă automat două rânduri de celule, poate fi și un singur rând de celule mari, de generație nouă.

Ce nu face un acumulator mai mare: nu ridică cuplul maxim de catalog, dat de motor și de reductor. Te lasă doar să folosești cuplul acela mai des, fără ca scula să se poticnească.

Combinația practică e două baterii diferite: una mică pentru lucru deasupra capului, unde greutatea obosește brațul, și una mare pentru găurit serios. Un pachet de 4-5 Ah cântărește cam cât două de 2 Ah.

Trei reguli de îngrijire: nu lăsa acumulatorii complet descărcați, ține-i iarna la temperaturi pozitive (sub 0 grade celulele Li-Ion nu se încarcă sănătos, iar încărcătoarele bune refuză) și depozitează-i pe termen lung încărcați pe la jumătate. Auto-descărcarea unui pachet sănătos e de câteva procente pe lună, deci dacă bateria se golește în două săptămâni pe raft, problema e la celule.

Mandrina, percuția și ce nu poate face scula asta

Percuția unei mașini de găurit pe acumulator rezolvă cărămida, mortarul și tencuiala, dar nu betonul armat, iar în BCA (betonul celular autoclavizat) nu se folosește deloc. Mandrina de 13 mm merită doar dacă folosești accesorii cu coadă groasă.

Mandrina de 10 sau 13 mm e diametrul maxim al cozii accesoriului, nu al găurii. Clasa mică are de obicei 10 mm, cea de 18 V ajunge la 13 mm, ceea ce contează pentru burghiele groase, freze și adaptoare. Bacurile metalice țin mai bine la sarcini mari decât un corp de plastic.

Autoblocantă (auto-lock) înseamnă că axul se blochează mecanic când motorul stă, deci strângi manșonul cu o mână. Dacă burghiul patinează, ori nu ai strâns până la clicul de blocare, ori coada lui e tocită.

Percuția e o funcție separată, marcată cu simbolul unui ciocan pe același inel. În spatele mandrinei, două discuri dințate sar unul peste altul când apeși pe sculă și adaugă mii de lovituri axiale scurte pe minut peste rotație. Merge la cărămidă plină, blocuri ceramice, mortar și tencuială, cu trei limite:

1. Nu înlocuiește un rotopercutor. Pentru beton armat sau elemente de rezistență îți trebuie o mașină cu mecanism pneumatic și prindere SDS-Plus (coada canelată standard a burghielor pentru beton), care lovește cu energie măsurată în jouli, nu prin apăsarea ta în sculă.

2. În BCA nu se folosește percuția. Materialul e moale și poros: cu ciocanul pornit sfărâmi gaura, iar diblul nu mai are în ce să se strângă. Găurești doar prin rotație, cu burghiu de zidărie.

3. Adaugă lungime, greutate și preț. Dacă prinzi dibluri de două ori pe an, o mașină cu percuție de la priză e mai rezonabilă.

Ambreiajul cu trepte și cele două viteze

Inelul de ambreiaj cu trepte și cele două viteze mecanice sunt criteriul eliminatoriu la cumpărare: ele fac diferența dintre o mașină de găurit și înșurubat și o bormașină simplă. Ambreiajul e inelul rotativ din spatele mandrinei.

Cum funcționează. În cutia de viteze, un disc cu bile de oțel e apăsat în locașuri de un arc, pe care inelul îl comprimă mai tare sau mai slab. Când rezistența opusă de șurub depășește apăsarea arcului, bilele sar din locașuri, mandrina se decuplează și auzi un clichet repetat.

Poziția cu simbolul burghiu blochează ambreiajul, deci scula livrează tot cuplul. E ce vrei la găurit și e greșeala clasică la înșurubat: când capul șurubului se oprește brusc, reacția se descarcă în încheietură, iar bitul sare din fantă și rotunjește capul. La diametre mari ține scula cu două mâini și folosește mânerul lateral dacă modelul îl are.

Cum calibrezi treapta: începe pe 3 sau 4 la primul șurub din materialul respectiv; dacă ambreiajul decuplează înainte ca floarea să ajungă la nivelul plăcii, urcă două diviziuni; oprește-te la treapta pe care se declanșează exact când capul s-a așezat la nivel. De acolo încolo, toate celelalte șuruburi ies identic. Numărul de trepte (15, 18 sau 22) contează mai puțin decât ca cea mai mică să fie destul de mică pentru MDF și PAL.

Cele două viteze schimbă raportul reductorului planetar. Treapta 1, tipic 0-450 rotații pe minut, dă cuplu maxim și se folosește la toate înșurubările, plus la găurirea cu accesorii de diametru mare, unde turația mare doar arde lemnul. Treapta 2, tipic 0-1.500 până la 2.000 de rotații, e pentru găurit cu burghie subțiri. Comută doar cu scula oprită. Dacă înșurubezi în treapta 2 ca să termini mai repede, pierzi controlul pe trăgaci, bitul sare la oprirea șurubului și uzezi dantura reductorului.

Autofiletantă sau mașină cu impact: nu sunt aceeași cifră

Autofiletanta (mașina de găurit și înșurubat cu ambreiaj reglabil) e prima sculă din casă, fiindcă și găurește, și înșurubează cu control, iar mașina cu impact e a doua, pentru șuruburi lungi și multe. Cifrele lor de cuplu nu se compară între ele.

O mașină de înșurubat cu impact nu are mandrină cu bacuri, ci un locaș hexagonal rapid de 1/4 inch, și nu are ambreiaj, ci un ciocan rotativ care lovește o nicovală în sensul de rotație, de câteva mii de ori pe minut, când rezistența crește. Forța ajunge în șurub sub formă de impulsuri scurte, iar reacția care se întoarce în încheietura ta e mult mai mică decât la o autofiletantă la același cuplu. În plus, fiecare impuls împinge bitul în capul șurubului, deci scapă mult mai rar din fantă.

Important pentru comparații: cei 160 Nm ai unei mașini cu impact și cei 40 Nm ai unei autofiletante nu sunt aceeași măsură. Primul e un vârf dinamic, atins prin lovire; al doilea e cuplul continuu la care ambreiajul decuplează. Nu e „de patru ori mai puternică", e alt principiu, iar lipsa ambreiajului o face nepotrivită la mobilier.

Mașina cu impact nu e însă o mașină de roți: pentru prezoane îți trebuie o cheie cu impact de 1/2 inch, iar tubularele cromate de mână nu se montează pe scule cu impact, cum arată ghidul despre trusa de scule pentru casă și auto.

Biții: partea ieftină care strică lucrarea

Pentru înșurubat mecanizat alege biți din oțel de scule S2, iar pe o mașină cu impact doar biți marcați „impact" sau „torsion": cea mai bună mașină e inutilă cu un bit moale. Trei lucruri:

• Oțelul. Pentru biți de înșurubat, standardul bun e oțelul de scule de tip S2, tratat pentru rezistență la impact. Cromul-vanadiu, excelent la chei și tubulare, se rotunjește mai repede pe muchiile fine ale unui bit. Acasă, ocazional, o trusă Cr-V e suficientă; la lucru zilnic merită biți dedicați.

• Biți de impact. Pe o mașină cu impact, biții obișnuiți se rup. Cei marcați „impact" sau „torsion" au zona dintre capul hexagonal și vârf subțiată intenționat, ca să absoarbă șocurile.

• Profilul corect. PZ pentru șuruburile europene de PAL, PH pentru tablă și șuruburi vechi, Torx pentru dulgherie și terase, unde practic nu sare din fantă. Un bit PH2 într-un șurub PZ2 distruge și bitul, și capul.

Burghiele și biții sunt în biți și burghie, restul echipării în scule de mână și unelte.

Trei configurații reale

• Casă, montaje ocazionale. Un 18 V cu perii, 30-45 Nm declarați, mandrină de 13 mm, două viteze și cel puțin 15 trepte de ambreiaj, un acumulator de 2,0 Ah, o trusă de biți și câteva burghie.

• Renovare, meșter constant. Un 18 V brushless de 50-75 Nm, cu percuție dacă prinzi des dibluri în cărămidă, plus doi acumulatori, de 2,0 și de 4,0 Ah.

• Șantier sau dulgherie. Autofiletantă brushless și mașină cu impact pe aceeași platformă, două baterii de 4-5 Ah, biți de impact Torx și un rotopercutor separat pentru beton.

Greșelile care se plătesc

• Cumperi după cifra mare. Compari un cuplu la îmbinare tare cu unul la îmbinare moale de la alt producător și crezi că ai luat o sculă mult mai bună.

• Ignori platforma. Ajungi cu trei sisteme de baterii incompatibile și trei încărcătoare, plătite de trei ori.

• Înșurubezi pe simbolul burghiu sau în treapta a doua. Bit sărit din fantă, cap de șurub rotunjit, recul în încheietură.

• Bit PH într-un șurub PZ sau invers: cea mai frecventă cauză de capete distruse.

• Biți obișnuiți pe o mașină cu impact. Se rup, uneori chiar în capul șurubului.

• Percuție în BCA. Sfărâmi gaura, iar diblul nu mai ține.

• Baterii lăsate iarna descărcate în garaj neîncălzit. Celulele Li-Ion nu se încarcă sănătos sub zero grade.

• Aștepți de la percuția unei autofiletante performanța unui rotopercutor în beton armat.

Pe scurt

• Cifra unică de cuplu de pe cutie e cea la îmbinare tare; pentru lemn împarte-o la aproximativ 1,5 sau caută valoarea la îmbinare moale.

• Pentru o casă sunt suficienți 30-45 Nm declarați; peste 50-75 Nm ai nevoie doar la grinzi, holșuruburi lungi și carote mari.

• Brushless îți dă mai mult lucru pe aceeași baterie, o sculă mai scurtă și zero perii, dar nu cuplu în plus și nici rezistență la apă.

• „20 V max" și 18 V sunt același acumulator de cinci celule; ce alegi de fapt e platforma pe care vei adăuga următoarele scule. Amperii-oră dau autonomia, dar și puterea susținută sub sarcină.

• Două viteze și inel de ambreiaj sunt obligatorii: treapta 1 pentru înșurubat și diametre mari, treapta 2 doar pentru găurit fin.

• Mașina cu impact e a doua sculă, nu prima, iar cei 160 Nm ai ei nu se compară cu cei 40 Nm ai unei autofiletante.

• Percuția rezolvă cărămida și tencuiala, nu betonul armat, și nu se folosește în BCA.